vineri, 22 noiembrie 2013

Copiii trebuie să se sature de afecțiune și dragoste în sânul familiei

Astăzi însă, cei mai mulţi copii îi văd pe părinţii lor numai seara, pentru puţin timp, şi astfel nu se satură de dragoste. Tatăl se întinde în fotoliu, ia ziarul ca să citească ceva şi nu se ocupă deloc de copil, pe care, deşi se apropie de el, îl alungă, în loc să-i vorbească şi să-l mângâie. Iar pe de altă parte, mama se duce să pregătească ceva de mâncare, neavând nici ea timp să se ocupe de copii şi astfel sărmanii copii cresc lipsiţi de dragoste.

Cele 7 păcate ale educației

1. A corecta în public

2. A exprima autoritatea cu agresivitate

3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat

 4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii

 5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie

 6. A nu te ţine de cuvânt

 7. A distruge speranţa şi visele

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Ce să facă copiii, ce să facă și părinții?


Prăpastia generațiilor

Copiii cei mici adorm la miezul nopții, deși ar trebui să adoarmă odată cu apusul soarelui. Sunt închiși în blocuri, în betoane și intră în programul celor mari. Ce să facă copiii, ce să facă și părinții? Vin copiii și-mi spun: ,,Nu ne înțeleg părinții”. Vin și părinții și-mi spun: ,,Copiii noștri nu ne înțeleg”. S-a creat o prăpastie între părinți și copii.

Trei calități obligatorii pe care trebuie să le aibă o mamă

O primă calitate necesară unei mame cred că este să fie credincioasă, în sensul de a trăi credința în Dumnezeu, cât mai profund și mai practic cu putință.
Această calitate o va ajuta să fie conștientă de sensul vieții omului pe pământ și să-i crească pe copiii ei în armonie cu acest sens, care depășește cerințele vieții ca supraviețuire sau viețuire.

vineri, 8 noiembrie 2013

Copiii nu se zidesc prin laudele necontenite, Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul

Copiii nu se zidesc prin laudele necontenite. Devin egoişti şi iubitori de slavă deşartă. Vor dori întreaga viaţă să fie lăudaţi de toţi, neîncetat, chiar dacă li se spun şi minciuni. Din nefericire, astăzi toţi s-au învăţat să mintă, iar cei iubitori de slavă deşartă primesc minciunile, acestea sunt hrana lor. „Spune orice, fie şi minciună, fie şi ironie”, zic ei. Dumnezeu nu vrea asta. Dumnezeu vrea adevărul. Din nefericire, asta n-o înţeleg toţi, şi fac cu desăvârşire cele potrivnice.

Copiii, când sunt lăudaţi mereu, fără discernământ, sunt luaţi în stăpânire de cel potrivnic. Le răscoleşte egoismul şi, obişnuiţi de mici cu laudele părinţilor şi ale învăţătorilor, pot să înainteze în învăţătură, dar ce folos? În viaţă vor ieşi egoişti, iar nu creştini.

joi, 7 noiembrie 2013

Ce trebuie să facă o femeie când este însărcinată?

Un copil va fi sau nu va fi credincios si in raport de credinta mamei sale. Un mare procent din credinta mamei se transmite copilului cand este inca in pantecele mamei sale. Responsabilitatea revine direct mamei, dar indirect si tatalui cu care femeia convietuieste. Viata duhovniceasca a unui om incepe din momentul zamislirii si se deruleaza pe tot timpul sederii sale in pantecele mamei pe timpul celor noua luni de gestatie materna.
Acest mare adevar il simteam, dar nu puteam sa il explic. Mi-a fost dat sa-l aflu la aceeasi intensitate si la acelasi ison duhovnicesc la cei doi mari parinti sfinti inaintea lui Dumnezeu - Cuviosul Paisie Aghioritul din Muntele Athos si la Parintele Arsenie Boca din Manastirea Prislop.

miercuri, 9 octombrie 2013

Sfântul apostol și evanghelist Ioan – 10 cuvinte despre dragoste

Sfântul apostol şi evanghelist Ioan este de asemenea, cunoscut sub numele de Apostol al dragostei. Anume dragostea este  tema esenţială a celor trei epistole ale sale. Pentru câteva momente încercaţi şă lasaţi la o parte grijile şi problemele cotidiene şi citiţi macar câteva pasaje din ele.

1. Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept.
El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale lumii întregi. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui.

miercuri, 18 septembrie 2013

Vă îndemnăm să participaţi la Pelerinajul Tinerilor

La 22 septembrie, ora 12.00, va avea loc Pelerinajul Tinerilor. Al şaselea an consecutiv, în preajma sărbătorii Înălţarea Sf. Cruci, liceeni, studenţi şi oameni de bună credinţă se deplasează pe jos de la Universitatea de Stat din Moldova spre Mănăstirea Sireţi (16 km).

marți, 17 septembrie 2013

Dragostea dintre soți

Cele două atribute esențiale ale dragostei care durează este respectul pentru celălalt și sacrificiul personal.
Care este secretul unei căsnicii îndelungate? În mod sigur nu e faptul că cei doi sunt caractere asemănătoare, pentru că ne completăm reciproc neajunsurile fiecăruia pe măsură ce ne lovim de greutățile vieții.
Cuviosul Paisie folosește un exemplu banal: O mașină are nevoie de pedala de accelerație pentru a se pune în mișcare, dar are nevoie și de pedala de frână pentru a se opri. Prin intermediul a ceea ce ne deosebește găsim tot timpul armonia în familie.

luni, 16 septembrie 2013

Iubirea caută binele

În sufletul fiecăruia, chiar şi al celui mai mare păcătos, există o sămânţă de bine, răul în­suşi fiind, uneori, o consecinţă a denaturării acelui bine aflat în germen.  
Iată ce poate face iubirea! Dragostea creştină nu insistă asupra neîmplinirilor altuia, ci caută să le acopere. Fiecare avem lipsuri, fiecare putem deveni dezagreabili pentru unii dintre semenii noştri, prin anumite particularităţi ale noastre, fiecare ne putem întâlni în viaţă cu asemenea situaţii.
Viaţa ar deveni insuportabilă, dacă am sta să luăm în seamă orice răbufnire de nemulţu­mire şi orice criză de irascibilitate, dacă am cere explicaţii şi scuze pentru orice ofensă. Până şi relaţiile noastre de fa­milie ar deveni imposibile. Iubirea acoperă păcatele, căutându-le şi găsindu-le scuze.

vineri, 6 septembrie 2013

Daca este iubire toate se rezolvă de la sine...

Ce dulce este iubirea!…Dar să nu se meargă pe instincte şi pe plăceri într-o căsnicie, ci gândind la un scop suprem: mântuirea reciprocă. Stimularea continuă reciprocă spre acest scop este obligatorie, pentru că e o mare răspundere. Valoarea unei flori nu stă într-o petală pe care a luat-o vântul, ci trebuie văzuta valoarea întrinsecă a florii.

joi, 22 august 2013

Părintele Dumitru Stăniloae, cuvinte pline de har despre iubire și căsătorie. „Iubirea stă într-un sentiment de răspundere față de valoarea celuilalt, față de mântuirea celuilalt”

Doi tineri care se iubesc încă fără a fi ajuns la nivelul mai coborât al plăcerilor trupești văd, fiecare din ei, taina celuilalt.

Si cred ca nici unul dintre ei n-ar voi sa-l defineasca pe celalalt. Celalalt ramane un mister nedefinit, si infinitul se intinde dincolo de marginile lumii acesteia, se intinde pana la Dumnezeu… Trăiesc într-un fel prezența negrăită a lui Dumnezeu între ei.

Dragostea adevărată e reciprocă

Dragostea adevărată presupune reciprocitate. Dacă dragostea este aceea în care Dumnezeu este mijlocitor, în care se zămislește atracția duhovnicească a unuia față de celălalt, dorința de a-i sluji cu lepădare de sine, atunci există, de regulă, reciprocitate. Acestă scânteie are un răspuns imediat. Celuilalt i se dă semnalul: ”Eu te aleg pe tine” și răspunsul este: ”Și eu te aleg pe tine”.
În cazul acestei dragoste, inima omenească știe instantaneu că va exista reciprocitate.
Se întâmplă ca omul să-și născocească o dragoste, idealizându-l pe celălalt.

miercuri, 21 august 2013

În pelerinaj la locurile sfinte din Vaslui, Iași (România) - 14-15 august, 2013

Dumnezeu este Iubire, iar unde este Iubire acolo este și Dumnezeu

Încep cu a enumera unele din cele mai însemnate citate biblice despre Iubire și Dumnezeu: "Învățătorule, care porunca este mai mare în Lege? El i-a raspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și intâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprind toată Legea și proorocii." (Matei 22, 36-40).

"De Ma iubiti, paziti poruncile Mele." (Ioan 14, 15).
"Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul.
Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13, 34-35).

sâmbătă, 20 iulie 2013

Iubirea sfântă a unui soț față de soția sa

Într-o vreme părintele Arsenie nu se simţea deloc bine, trebuia să stea mai mult la pat. Tocmai atunci a venit să-l viziteze un bărbat, să tot fi avut vreo cincizeci şi cinci de ani. Când l-a văzut, părintele Arsenie nici n-a vrut să audă de sfaturile noastre – s-a dat jos din pat şi s-a dus să-şi întâmpine musafirul. Nădejda Petrovna a pregătit cina, după care părintele Arsenie a dispărut în odaia lui cu oaspete cu tot! 

Au vorbit până în zori - în noaptea aceea patul părintelui Arsenie nici n-a mai trebuit desfăcut. 

Dimineaţa părintele Arsenie a slujit împreună cu părintele Matei liturghia la care am luat parte, Nadejda Petrovna şi cu mine. După aceea, cât a fost ziua de lungă, iar au vorbit. Cu greu au putut fi convinşi să se întrerupă ca să mănânce ceva. În seara aceea, la cină, am băgat de seamă că părintele Arsenie se simte mult mai bine. Se uita cu mare drag la părintele Matei. 

luni, 24 iunie 2013

Părintele Porfirie despre copii și părinți



Părintele Porfirie îndrăgea familia, socotind-o una dintre cele mai însemnate forme ale existenței umane. Era încredințat că nucleul personalității umane se clădește – bine sau rău –  în sânul familiei. De aceea, toată viața a păstorit și a sfătuit nenumărate familii, cu multă dragoste.
Era interesat îndeosebi de relațiile personale profunde stabilite în sânul familiei, între cei doi soți. Credea în rolul deosebit pe care îl avea “dialogul iubitor” între cei doi părinți, în tandrețea relațiilor și în exprimarea sensibilității dintre soți.

De asemenea, acorda mare atenție cazurilor unor copii “rătăciți”, cum îi numea în chip grăitor. Era vorba despre copii cu diverse probleme psihologice, care erau rezultatul unei atmosfere familiale tensionate din pricina relațiilor agresive dintre părinți. Vorbea despre“copii rătăciți”, dar și despre “părinți rătăciți“. Spunea că problemele copiilor apar chiar din faza de sarcină, perioadă în care mama copilului nu a avut grijă să trăiască liniștit, cu sufletul împăcat și în rugăciune. Părintele obișnuia să spună: “Mama începe să își educe copilul chiar din clipa în care acesta se află în pântecele ei, prin trăirile sale sufletești (pedagogie prenatală de îmbunătățire)”.

În asemenea cazuri în care copiii aveau probleme de natura organică sau psihologică, Părintele Porfirie se străduia, cu nesfârșita dragoste ce îl caracteriza, să fie alături de familia respectivă. De obicei începea cu diagnoza problemelor.

joi, 30 mai 2013

Asta e toată taina credinţei. Iubesc, deci cred....

“A zice unui om “te iubesc” înseamnă a-i zice că vrei ca el să nu moară niciodată. Sigur că fiecare dintre noi doreşte ca morţii săi să se mântuiască. În această dorinţă oamenii exagerează mult calităţile celor plecaţi, iar defectele aproape că nici nu le mai văd. Dar cine ştie, poate că această vedere este cea adevărată?

Poate că dragostea are dreptul să exagereze binele şi să nesocotească răul? Poate că tocmai această dorinţă Îl face pe Dumnezeu să răspundă potrivit dragostei noastre, şi nu potrivit păcatelor?

Cum trebuie şi cum nu trebuie să lucreze creştinul?


În ziua de azi, oamenii sunt foarte zăpăciti, fiindcă nu trăiesc simplu. Deschid multe fronturi, şi se pierd în grija cea multă. Eu pun în randuială un lucru-două, şi abia apoi mă gândesc la altele.
Niciodată nu fac mai multe lucruri deodată. Acum mă gandesc să fac lucrul cutare. Îl termin, şi abia după aceea mă gandesc să fac altceva – pentru că dacă încep altul fără să îl fi terminat pe primul, nu am linişte. Când cineva are de făcut mai multe deodată, o ia razna – şi numai ce se gândeşte la ele, ca îl şi apucă schizofrenia.
A venit la coliba mea un tânăr care avea probleme psihice. Mi-a spus că este chinuit, pentru că este supărat de problema moştenirii etc. „Despre ce moştenire vorbeşti?“, i-am spus. „Mai întâi ai nevoie de odihnă. Apoi trebuie să îţi iei diploma de absolvire, după care vei merge în armată, şi apoi să îţi cauţi un loc de muncă“. M-a ascultat, sărmanul, şi si-a aflat calea. Aşa se află pe sine oamenii.
- Părinte, şi eu obosesc repede când lucrez. Nu înţeleg care-i pricina.

luni, 20 mai 2013

Sfantul apostol si evanghelist Ioan - 10 cuvinte despre dragoste

Sfântul apostol şi evanghelist Ioan este de asemenea, cunoscut sub numele deApostol al dragostei. Anume dragostea este  tema esenţială a celor trei epistole ale sale. Pentru câteva momente încercaţi şă lasaţi la o parte grijile şi problemele cotidiene şi citiţi macar câteva pasaje din ele.

1.Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale lumii întregi.
Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află.

duminică, 19 mai 2013

Eu sărbătoresc Ziua Femeii Creştine


De ce ar trebui să sărbătorim Ziua Femeii Creştine, şi nu 8 martie?

Mai întâi, Biserica Ortodoxă a stabilit că sărbătoarea femeilor creştine se face în Duminica mironosiţelor. Femeile creştine sunt mironosiţe, nu în sensul peiorativ pe care îl atribuim astăzi cuvântului (prin falsa evlavie, prin ţinuta exterioară ori prin gesturi liturgice exagerate), ci prin slujirea şi dragostea pe care trebuie să le mărturisească faţă de Creatorul şi Mântuitorul lor. 
Aşa cum femeile mironosiţe L-au urmat şi L-au slujit pe Hristos în perioada activităţii Sale mesianice, până la moarte şi după Înviere, la fel şi femeile creştine îşi regăsesc menirea adevărată în Biserică, prin slujirea lui Hristos şi a familiilor lor. Nu există pentru femeile creştine o sărbătoare şi o bucurie mai mare decât bucuria pascală ce decurge din această slujire.

În al doilea rând, paradigma femeii creştine este Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, care este în acelaşi timp Fecioară şi Maică. Deci, le ocroteşte şi pe tinerele creştine, dar şi pe mamele creştine. Toate sărbătorile Maicii Domnului reprezintă
prilejuri de cinstire şi de dragoste pe care femeile le manifestă faţă de modelul lor feminin. Chiar dacă în tradiţia populară, de sărbătorile Maicii Domnului sunt serbate doar femeile care poartă numele Maria, din punct de vedere teologic şi spiritual Maica Domnului - numită "Eva

De ziua femeilor mironosițe Ionela, Avram și Sabina alături de Mariana Foltea și cei șase îngerași ai ei


marți, 14 mai 2013

DESPRE CONCEPŢIA DE VIAŢĂ ORTODOXĂ


Conferinţă ţinută de ieromonahul Serafim Rose în anul 1982 în mănăstirea întemeiată de el la Platina, în munţii Californiei, în care părintele ne pune în gardă asupra principalelor pericole duhovniceşti ce ne ameninţă în ziua de azi


Înainte de a-mi începe cuvântul aş dori să spun două-trei lucruri despre importanţa faptului de a avea o concepţie de viaţă ortodoxă şi de ce este mai greu să ţi-o formezi în zilele de azi decât în secolele trecute.În secolele trecute - de exemplu în Rusia secolului XIX – concepţia de viaţă ortodoxă era o parte importantă a trăirii ortodoxe şi era sprijinită de mediul respectiv. Nici nu era nevoie să vorbeşti de ea ca de un lucru aparte - trăiai Ortodoxia în armonie cu societatea ortodoxă în care te aflai şi îţi dobândeai o concepţie de viaţă ortodoxă de la Biserică şi din societate.

În multe ţări conducerea mărturisea Ortodoxia, ce era centrul vieţii publice, iar conducătorul însuşi era cel dintâi laic ortodox, având responsabilitatea de a da exemplu creştin tuturor supuşilor săi. Toate oraşele aveau biserici ortodoxe şi în multe dintre ele se slujea zilnic, dimineaţa şi seara. Existau mănăstiri în toate marile oraşe, în târguri, în afara oraşelorşi la ţară, în pustie şi în sălbăticie. În Rusia se aflau mai bine de 1000 de mănăstiri organizate oficial, fără să socotim numeroasele sihăstrii. Călugăria era un model general acceptat de vieţuire. De fapt, majoritatea familiilor aveau în mănăstire o soră sau un frate, un unchi, bunic sau văr care era călugăr sau maică, pentru a nu mai vorbi despre alte exemple de viaţă ortodoxă, precum cel al pelerinilor care mergeau din mănăstire în mănăstire sau al nebunilor pentru Hristos. Pe toată calea vieţii întâlneai dreptcredincioşi creştini al căror centru era, bineînţeles, călugăria. Tradiţiile ortodoxe făceau şi ele parte din viaţa de zi cu zi. Majoritatea cărţilor citite erau ortodoxe. Viaţa zilnică era grea pentru majoritatea oamenilor; trebuiau să muncească din greu pentru a supravieţui, speranţa de viaţă nu era ridicată, moartea era o realitate frecventă şi toate acestea întăreau învăţătura Bisericii despre realitatea şi apropierea vieţii de apoi.

Iubirea lui Dumnezeu străbate prin cele materiale, dar nu se reduce la ele


După cădere, oamenii se înmulţesc după chipul animalelor, dar nu ca animalele, pentru că ele nu se cunosc unele pe altele. Acest verb folosit presupune o dimensiune omenească pe care el n-a pierdut-o prin cădere. Chipul lui Dumnezeu a rămas prin el. Oamenii nu se reproduc, ci procreează. 
Cuvântul ne arată clar că e aducerea pe lume a unui om nou, şi chiar dacă e un act căzut, nu e un fenomen animalic. Se face prin cunoaştere. Sigur că poate fi atât de căzut, încât să nu se cunoască cei doi unul pe celălalt, dar nu se pierde dimensiunea omenească, pentru că femeia zămisleşte şi „a dobândit (un) om de la (datorită lui) Dumnezeu”.
Dumnezeu este prezent, implicat în actul de creare a unei noi persoane.
Pe lângă crearea omului (Adam a fost luat din ţărână, iar Eva din coasta lui Adam), Dumnezeu nu este absent din creaţie, ci are grijă şi susţine şi menţine în existenţă creaţia cu harul Lui. Actul zămislirii e un act pe care Dumnezeu nu l-a părăsit nici după cădere. Şi noi suntem oameni de la Dumnezeu, tot cu ajutorul lui Dumnezeu, El este acolo, deoarece omul nu are doar dimensiunea psiho-somatică, care trece de la părinţi, ci şi cea de persoană, de cineva. Or acest dar este făcut fiecărui om în parte când venim pe lume.

joi, 25 aprilie 2013

99% dintre tinerii moldoveni sărbătoresc Paştele şi doar 1 la sută nu practică acest obicei.

Cei mai mulţi dintre tinerii moldoveni se descriu ca fiind persoane religioase, arată datele sondajului de opinie „Mergând spre Înviere” realizat în perioada 22-23 aprilie, 2013. Cu toate acestea, nu toţi ştiu prea bine care este semnificaţia şi importanţa acestei sărbători. Studiul a fost realizat pentru a vedea care este tendinţa populaţiei în a respecta sărbătoarea Paştelui şi cu scopul de a măsura gradul de cunoaştere a simbolurilor şi semnificaţiilor pascale.

Astfel, în urma cercetărilor o majoritate de 99% dintre tinerii moldoveni sărbătoresc Paştele şi doar 1 la sută nu practică acest obicei.

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Cea mai bună moştenire pe care o puteţi lăsa copiilor voştri este educaţia creştin ortodoxă - IRINEU - EPISCOP DE ECATERINBURG SI IRBITK



Fără nici o îndoială, tineretul de astăzi trece printr-o serioasă criză. Iar pentru acesta nu este el însuşi responsabil. Cea mai mare parte de vină ne aparţine nouă, celor mari: părinţi, învăţători, clerici, îndrumători duhovniceşti. Ne-am pierdut noi înşine orientarea duhovnicească şi, cum era de aşteptat, am pierdut şi adevarata, ''dupa Dumnezeu'', educaţie a copiilor noştri.

Rolul părinţilor şi al căminului familial este determinant pentru vârsta copilăriei şi a adolescenţei. El trebuie să fie prin excelenţă un rol educaţional. Lucrarea pedagogică corectă şi înţeleaptă a părinţilor asupra sufletelor copiilor, încă de la cea mai fragedă vârstă, trebuie să pună bazele unei vieţi întru Hristos, a singurei căi viabile şi adevărate, pe care nici o furtună a vârstei tinere sau adulte nu o va mai putea clătina.

marți, 9 aprilie 2013

Dragostea este vinul care veselește inima omului


Dragostea este în stare să hrănească pe om, în locul mâncării şi băuturii, fiind vinul care veseleşte inima omului.

„Dragostea este împărăția pe care Domnul a făgăduit-o în chip tainic apostolilor, că o vor mânca în împărăția Lui. Căci ce este : ≪Mâncați şi beţi la masa împărăției≫ (Luca 22, 30), decât dragostea? Pentru că dragostea e în stare să hrănească pe om, în locul mâncării şi băuturii. ≪Acesta este vinul care veseleşte inima omului≫ (Psalmul 103, 16). Fericit cel ce bea din vinul acesta.

duminică, 10 martie 2013

Busuioc la naştere


Muzica: Tamara Darie 
Text: Vasile Romanciuc

miercuri, 6 martie 2013

Dragostea e Dumnezeu





Dragostea-i întâi de toate,
Dragostea e Dumnezeu,
Dragostea e Fiul Său,
Dragostea e Duhul Sfânt,
Asta-i pacea pe pământ!


De-ai vorbi în limbi străine,
De-ai cânta destul de bine,
De-ai fi dascăl pentru alţii,
De-ai deţine toţi talanţii,
Dacă dragoste nu ai,
N-ai nici pace, n-ai nici rai.

Despre gelozie, unul dintre elementele dragostei


Mi se pare neindoielnic faptul ca studiul dragostei in general si al prieteniei in particular, in ceea ce au ele concret si vital, ridica aproape inevitabil problema unui fenomen foarte strans legat de ele, gelozia. E prea putin probabil sa existe vreo ambiguitate in privinta faptului ca aceasta problema iese in prim-plan datorita importantei sale. Cred insa ca majoritatea ganditorilor nu tin suficient cont de importanta ei teoretica: in literatura filozofica, notiunea de gelozie este neglijata si doar foarte rar este avuta in vedere. Iata de ce mi se pare necesar sa aprofundam mai bine notiunea de gelozie. Presupun ca, pe baza celor spuse la sfarsitul scrisorii precedente, aceasta precizare a notiunii de gelozie serveste si pentru elucidarea notiunilor de prietenie si dragoste.

Ce este gelozia?


sâmbătă, 23 februarie 2013

Valeriu Gafencu - Mi-s ochii trişti

Mi-s ochii trişti şi fruntea obosită 
De-atâta priveghere şi-aşteptare, 
Mi-e inima bolnavă, istovită, 
De grea şi îndelungă alergare. 

Şi plânge ca o pasăre rănită. 
Când ochii mi-i închid şi cat în mine 
Puteri să sui Golgota până sus, 
O voce, un ecou din adâncime 
Îmi spune blând: Viaţa e Iisus, 
Mărgăritarul preţios e-n tine. 

 Privesc la dimineaţa minunată 
A Învierii Tale din mormânt, 
Ca Magdalena, ca şi altădată, 
Îngenunchez înaintea Ta plângând 
Şi-s fericit şi plâng cu Tine-n gând.

miercuri, 20 februarie 2013

Luarea mesei în familie, izvor de bunătate


Într-o vreme în care dragostea a început să scadă, comunicarea dintre membrii familiei adesea întâmpină greutăţi, iar mersul la fast-food a devenit o adevarată modă, raportarea cuviincioasa la mancare, precum şi luarea mesei în comun, în mijlocul familiei, a ajuns să fie văzută ca un lucru depăşit, dacă nu chiar ruşinos. Pentru aceasta, astăzi, omul mănâncă adesea singur, în grabă, oriunde, oricum şi oricând.

Să nu luăm în râs lucrurile pe care părinţii noştri le considerau şi le simţeau a fi sfinte. Nu puţini sunt cei care au ajuns să vadă luarea mesei în comun astfel: "Pentru ce ţin oamenii mortiş să ia masa în familie? Hai, de Crăciun, de Paşti, mai înţeleg. Dar eu sunt obişnuit să iau masa în linişte. La mine în familie nu se vorbeşte la masă. Dacă mănânc singur sau cu ai mei este exact acelaşi lucru. Masa este un act administrativ, de mentenanţă, este ceva necesar, este satisfacerea unei nevoi; nu e nimic sfânt în asta."

Bărbatul să nu înceteze să-i arate soţiei dragostea sa (Sfântul Ioan Hrisostom)


În căsnicie, dragostea este necesară pentru încă un motiv, mai întemeiat decât orice particularitate. Motivul este însăşi firea femeii, rod al dragostei (a fost făcută din coasta lui Adam, iar coasta e lângă inimă), nu este întreagă dacă îi lipseşte dragostea.
Femeia însăşi izvorăşte iubire din maternitatea ei, pe bună dreptate cerând, la rândul ei, să fie iubită, de vreme ce, din fire şi prin însăşi poziţia sa (de soţie şi de mamă), iubeşte.

luni, 11 februarie 2013

Tema dragostei abordată în cadrul Facultăţii de Litere

La solicitarea mai multor studenţi din cadrul Facultăţii de Litere s-a decis realizarea unor lecţii la tema dragostei. Tocmai de la mijlocul lunii februarie pornesc sărbătorile consacrate tinerilor şi iubirii: ziua îndrăgostiţilor, dragobete şi ziua de 8 martie. Însă tema a fost abordată din perspectivă creştină. 

Astfel, masteranzii de la programul Studii filologice şi spiritualitate creştină au mers prin auditorii, vorbindu-le studenţilor de la ciclul I despre dragostea creştină. S-a discutat despre dragostea ca jertfă sau dăruire şi despre iubire ca o prezenţă şi necesitate a vieţii.
S-a vorbit despre abstinenţă, responsabilitate şi viaţă virtoasă, care garantează fericirea şi împlinirea lăuntrică.

duminică, 10 februarie 2013

„Mămico, ne iubește Dumnezeu!”

Povestea unui copil bolnav de distrofie musculară.

Marios s-a născut de Întâmpinarea Domnului (2 februarie) 1987. La vârsta de 5 ani începu să prezinte dificultăți la mers, instabilitate, obosea repede, întâmpina greutate în a urca scările sau a se scula de jos. La 7 ani i s-a pus diagnosticul: distrofie musculară de tip Duchenne.

Distrofia musculară este o boală rară ereditară ce apare la băieți și se agravează în timp, treptat, până când bolnavii în cele din urmă rămân imobilizați complet și din cauza atrofierii mușchilor aparatului respirator, se ajunge la insuficiență respiratorie.
Marios a trecut prin toate aceste stadii, dar era un copil talentat. Elev strălucit până la liceu, unde a apucat să intre (a murit la 17 ani). De la 8 ani era în căruciorul cu rotile pentru invalizi.

miercuri, 30 ianuarie 2013

De ziua Sabinei (15.01.2013)



Sabina, Ionela și Avram recită poezii și cântă.

marți, 29 ianuarie 2013

Copiii şi învăţarea iubirii - familia ca loc de practică a virtuţilor

„… Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt…“. Probabil că aţi auzit măcar o dată în viaţă imnul dragostei al Sfântului Apostol Pavel, pe care îl puteţi citi în capitolul 13 al primei Epistole către corinteni. Mă leg de amintirea acestui imn pentru a vă aduce spre meditaţie un aspect la care, poate, ca părinţi, vă gândiţi mai puţin.
Da, vă iubiţi copiii, aceasta e o realitate. Că o faceţi după ultimele sugestii din manualele de parenting ori aşa cum aţi învăţat acasă, de la părinţi ori de la o alte persoane semnificative din viaţa voastră, un lucru e cert: vă iubiţi copiii şi faceţi tot ce credeţi că e mai bine pentru ei şi căutaţi să-i învăţaţi ori să-i duceţi să înveţe tot ce consideraţi necesar pentru lumea în care trăim. Dar cum şi mai ales când îi învăţaţi să iubească?

luni, 28 ianuarie 2013

Soţii trebuie să aibă dragoste curată între ei…

Cineva m-a întrebat: „Ce uneşte mai mult pe bărbat cu femeia?” „Recunoştinţa”, îi răs­pund. Unul îl iubeşte pe celălalt pentru ceea ce îi dăruieşte. Femeia îi dă bărbatului ei încrederea, devotamentul şi ascultarea sa. Iar bărbatul îi dă femeii siguranţa că o poate proteja. Femeia este doamna casei, dar şi o mare servitoare, iar bărbatul este stăpânul casei, dar şi hamalul ei.

Să-l primeşti pe celălalt în inima ta îndurerată
Soţii trebuie să aibă dragoste curată între ei pentru ca, existând un climat paşnic în familie, să-şi poată îndeplini îndatoririle lor duhovniceşti. Pentru a trăi în chip armonios, soţii trebuie dintru început să pună ca temelie a vieţii lor dragostea, dragostea cea scumpă, care se află în nobleţea duhovnicească, în jertfirea de sine, iar nu în dragostea cea mincinoasă, lumească şi trupească. Atunci când există dragoste şi jertfire de sine, întotdeauna unul se pune în situaţia celuilalt, îl înţelege şi-l doare.

vineri, 25 ianuarie 2013

Sfântul Nicolae Velimirovici - Credinţa este temelia dragostei


Credinţa este temelia dragostei.
Veghează neîncetat să ţii credinţa şi veghează încontinuu ca sămânţa dragostei pe care credin­ţa o poartă în sine să crească şi să-ţi aducă bucu­rie. Deoarece credinţa singură, fără dragoste, ră­mâne mică şi nu aduce bucurie.
Insă când dragostea se răceşte în tine şi nu creşte şi nu aduce fructul bucuriei, ţine credinţa şi aşteaptă!
În nici un chip să nu pierzi credinţa. Şi aşteap­tă, chiar mai mulţi ani, până ce dragostea va ră­sări din credinţă. Dacă pierzi dragostea, ai pier­dut mult, însă dacă pierzi şi credinţa, ai pierdut totul.

marți, 22 ianuarie 2013

"Iubirea in duh e intarita de harul dumnezeiesc". Talcuiri din Sfintii Parinti despre iubirea crestina, de Jean-Claude Larchet


Sfantul Diadoh al Foticeii
Iubirea in duh e intarita de harul dumnezeiesc

Cand incepe cineva sa simta cu imbelsugare dragostea lui Dumnezeu, incepe sa iubeasca si pe aproapele intru simtirea duhului. Si aceasta este dragostea despre care graiesc toate Sfintele Scripturi. Caci prietenia dupa trup se desface foarte usor cand se gaseste o cat de mica pricina. Pentru ca nu a fost legata cu simtirea duhului. Dar in sufletul ce sta sub inraurirea lui Dumnezeu, chiar daca s-ar intampla sa se iste vreo suparare, totusi legatura dragostei nu se desface dintr-insul. Caci, aprinzandu-se pe sine insusi din nou de focul dragostei lui Dumnezeu, indata revine iarasi la starea cea buna si cu multa bucurie primeste dragostea aproapelui, chiar daca a fost ocarat sau pagubit mult de catre acela.

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Dragostea - împlinirea vieţii sfinţite



Fără repere, orice itinerar este neîmplinit. Ne raportăm astăzi formal la norme şi reguli, căutând să dobândim virtuţi. Rămânem însă departe de simţirea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră şi de o legătură vie cu Hristos. Atât în Scriptură, cât şi în toată predania patristică, virtuţile nu sunt accesorii care împodobesc exterior viaţa, dând ceva culoare sau smulgându-l pe om dintr-o viaţă trăită sub vremi. Dimpotrivă. Ele reprezintă un mod de viaţă asumat deplin, fără rest; virtuţile dau avânt vieţii, aducând echilibru şi descoperind normalitatea.