sâmbătă, 23 februarie 2013

Valeriu Gafencu - Mi-s ochii trişti

Mi-s ochii trişti şi fruntea obosită 
De-atâta priveghere şi-aşteptare, 
Mi-e inima bolnavă, istovită, 
De grea şi îndelungă alergare. 

Şi plânge ca o pasăre rănită. 
Când ochii mi-i închid şi cat în mine 
Puteri să sui Golgota până sus, 
O voce, un ecou din adâncime 
Îmi spune blând: Viaţa e Iisus, 
Mărgăritarul preţios e-n tine. 

 Privesc la dimineaţa minunată 
A Învierii Tale din mormânt, 
Ca Magdalena, ca şi altădată, 
Îngenunchez înaintea Ta plângând 
Şi-s fericit şi plâng cu Tine-n gând.

miercuri, 20 februarie 2013

Luarea mesei în familie, izvor de bunătate


Într-o vreme în care dragostea a început să scadă, comunicarea dintre membrii familiei adesea întâmpină greutăţi, iar mersul la fast-food a devenit o adevarată modă, raportarea cuviincioasa la mancare, precum şi luarea mesei în comun, în mijlocul familiei, a ajuns să fie văzută ca un lucru depăşit, dacă nu chiar ruşinos. Pentru aceasta, astăzi, omul mănâncă adesea singur, în grabă, oriunde, oricum şi oricând.

Să nu luăm în râs lucrurile pe care părinţii noştri le considerau şi le simţeau a fi sfinte. Nu puţini sunt cei care au ajuns să vadă luarea mesei în comun astfel: "Pentru ce ţin oamenii mortiş să ia masa în familie? Hai, de Crăciun, de Paşti, mai înţeleg. Dar eu sunt obişnuit să iau masa în linişte. La mine în familie nu se vorbeşte la masă. Dacă mănânc singur sau cu ai mei este exact acelaşi lucru. Masa este un act administrativ, de mentenanţă, este ceva necesar, este satisfacerea unei nevoi; nu e nimic sfânt în asta."

Bărbatul să nu înceteze să-i arate soţiei dragostea sa (Sfântul Ioan Hrisostom)


În căsnicie, dragostea este necesară pentru încă un motiv, mai întemeiat decât orice particularitate. Motivul este însăşi firea femeii, rod al dragostei (a fost făcută din coasta lui Adam, iar coasta e lângă inimă), nu este întreagă dacă îi lipseşte dragostea.
Femeia însăşi izvorăşte iubire din maternitatea ei, pe bună dreptate cerând, la rândul ei, să fie iubită, de vreme ce, din fire şi prin însăşi poziţia sa (de soţie şi de mamă), iubeşte.

luni, 11 februarie 2013

Tema dragostei abordată în cadrul Facultăţii de Litere

La solicitarea mai multor studenţi din cadrul Facultăţii de Litere s-a decis realizarea unor lecţii la tema dragostei. Tocmai de la mijlocul lunii februarie pornesc sărbătorile consacrate tinerilor şi iubirii: ziua îndrăgostiţilor, dragobete şi ziua de 8 martie. Însă tema a fost abordată din perspectivă creştină. 

Astfel, masteranzii de la programul Studii filologice şi spiritualitate creştină au mers prin auditorii, vorbindu-le studenţilor de la ciclul I despre dragostea creştină. S-a discutat despre dragostea ca jertfă sau dăruire şi despre iubire ca o prezenţă şi necesitate a vieţii.
S-a vorbit despre abstinenţă, responsabilitate şi viaţă virtoasă, care garantează fericirea şi împlinirea lăuntrică.

duminică, 10 februarie 2013

„Mămico, ne iubește Dumnezeu!”

Povestea unui copil bolnav de distrofie musculară.

Marios s-a născut de Întâmpinarea Domnului (2 februarie) 1987. La vârsta de 5 ani începu să prezinte dificultăți la mers, instabilitate, obosea repede, întâmpina greutate în a urca scările sau a se scula de jos. La 7 ani i s-a pus diagnosticul: distrofie musculară de tip Duchenne.

Distrofia musculară este o boală rară ereditară ce apare la băieți și se agravează în timp, treptat, până când bolnavii în cele din urmă rămân imobilizați complet și din cauza atrofierii mușchilor aparatului respirator, se ajunge la insuficiență respiratorie.
Marios a trecut prin toate aceste stadii, dar era un copil talentat. Elev strălucit până la liceu, unde a apucat să intre (a murit la 17 ani). De la 8 ani era în căruciorul cu rotile pentru invalizi.

free counters