miercuri, 30 ianuarie 2013

De ziua Sabinei (15.01.2013)



Sabina, Ionela și Avram recită poezii și cântă.

marți, 29 ianuarie 2013

Copiii şi învăţarea iubirii - familia ca loc de practică a virtuţilor

„… Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt…“. Probabil că aţi auzit măcar o dată în viaţă imnul dragostei al Sfântului Apostol Pavel, pe care îl puteţi citi în capitolul 13 al primei Epistole către corinteni. Mă leg de amintirea acestui imn pentru a vă aduce spre meditaţie un aspect la care, poate, ca părinţi, vă gândiţi mai puţin.
Da, vă iubiţi copiii, aceasta e o realitate. Că o faceţi după ultimele sugestii din manualele de parenting ori aşa cum aţi învăţat acasă, de la părinţi ori de la o alte persoane semnificative din viaţa voastră, un lucru e cert: vă iubiţi copiii şi faceţi tot ce credeţi că e mai bine pentru ei şi căutaţi să-i învăţaţi ori să-i duceţi să înveţe tot ce consideraţi necesar pentru lumea în care trăim. Dar cum şi mai ales când îi învăţaţi să iubească?

luni, 28 ianuarie 2013

Soţii trebuie să aibă dragoste curată între ei…

Cineva m-a întrebat: „Ce uneşte mai mult pe bărbat cu femeia?” „Recunoştinţa”, îi răs­pund. Unul îl iubeşte pe celălalt pentru ceea ce îi dăruieşte. Femeia îi dă bărbatului ei încrederea, devotamentul şi ascultarea sa. Iar bărbatul îi dă femeii siguranţa că o poate proteja. Femeia este doamna casei, dar şi o mare servitoare, iar bărbatul este stăpânul casei, dar şi hamalul ei.

Să-l primeşti pe celălalt în inima ta îndurerată
Soţii trebuie să aibă dragoste curată între ei pentru ca, existând un climat paşnic în familie, să-şi poată îndeplini îndatoririle lor duhovniceşti. Pentru a trăi în chip armonios, soţii trebuie dintru început să pună ca temelie a vieţii lor dragostea, dragostea cea scumpă, care se află în nobleţea duhovnicească, în jertfirea de sine, iar nu în dragostea cea mincinoasă, lumească şi trupească. Atunci când există dragoste şi jertfire de sine, întotdeauna unul se pune în situaţia celuilalt, îl înţelege şi-l doare.

vineri, 25 ianuarie 2013

Sfântul Nicolae Velimirovici - Credinţa este temelia dragostei


Credinţa este temelia dragostei.
Veghează neîncetat să ţii credinţa şi veghează încontinuu ca sămânţa dragostei pe care credin­ţa o poartă în sine să crească şi să-ţi aducă bucu­rie. Deoarece credinţa singură, fără dragoste, ră­mâne mică şi nu aduce bucurie.
Insă când dragostea se răceşte în tine şi nu creşte şi nu aduce fructul bucuriei, ţine credinţa şi aşteaptă!
În nici un chip să nu pierzi credinţa. Şi aşteap­tă, chiar mai mulţi ani, până ce dragostea va ră­sări din credinţă. Dacă pierzi dragostea, ai pier­dut mult, însă dacă pierzi şi credinţa, ai pierdut totul.

marți, 22 ianuarie 2013

"Iubirea in duh e intarita de harul dumnezeiesc". Talcuiri din Sfintii Parinti despre iubirea crestina, de Jean-Claude Larchet


Sfantul Diadoh al Foticeii
Iubirea in duh e intarita de harul dumnezeiesc

Cand incepe cineva sa simta cu imbelsugare dragostea lui Dumnezeu, incepe sa iubeasca si pe aproapele intru simtirea duhului. Si aceasta este dragostea despre care graiesc toate Sfintele Scripturi. Caci prietenia dupa trup se desface foarte usor cand se gaseste o cat de mica pricina. Pentru ca nu a fost legata cu simtirea duhului. Dar in sufletul ce sta sub inraurirea lui Dumnezeu, chiar daca s-ar intampla sa se iste vreo suparare, totusi legatura dragostei nu se desface dintr-insul. Caci, aprinzandu-se pe sine insusi din nou de focul dragostei lui Dumnezeu, indata revine iarasi la starea cea buna si cu multa bucurie primeste dragostea aproapelui, chiar daca a fost ocarat sau pagubit mult de catre acela.

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Dragostea - împlinirea vieţii sfinţite



Fără repere, orice itinerar este neîmplinit. Ne raportăm astăzi formal la norme şi reguli, căutând să dobândim virtuţi. Rămânem însă departe de simţirea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră şi de o legătură vie cu Hristos. Atât în Scriptură, cât şi în toată predania patristică, virtuţile nu sunt accesorii care împodobesc exterior viaţa, dând ceva culoare sau smulgându-l pe om dintr-o viaţă trăită sub vremi. Dimpotrivă. Ele reprezintă un mod de viaţă asumat deplin, fără rest; virtuţile dau avânt vieţii, aducând echilibru şi descoperind normalitatea.
free counters