duminică, 4 decembrie 2011

"Adu zâmbetul pe faţa unui copilaş" (Campanie de ajutorare a copiilor invalizi şi orfani din municipiul Chişinău)


Adu zâmbetul pe faţa unui copilaş
Începând cu 03 decembrie 2011 până la Naşterea Domnului
Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi
colectează
jucării, rechizite şcolare, dulciuri şi altele
pentru copiii invalizi şi orfani din municipul Chişinău.
Bunurile pot fi aduse zilnic între 8.00-18.00
la Biserica „Întâmpinarea Domnului” din incinta USM
(str. M. Kogălniceanu, 67, în spatele blocului II de studii).
Domnul să Vă răsplătească
pentru dragostea împărtăşită
cu cei mai trişti ca noi.

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

miercuri, 5 octombrie 2011

Tineretul Ortodox.TV - un post TV online a tineretului creştin ortodox

Comunicat la lansarea www.tineretulortodox.tv :
Având în vedere numărul de vizitatori în continuă creştere a portalului www.tineretulortodox.md, precum şi a nenumăratelor cereri, astăzi 5.10.2011, venim în faţa frăţiilor voastre cu o nouă extensie: Tineretul Ortodox.TV - un post TV online a tineretului creştin ortodox din Republica Moldova.
Tineretul Ortodox.Tv este un proiect înfiinţat recent de către Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din Republica Moldova, cu Binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Vladimir, care are ca scop principal difuzarea (transmiterea) în direct a conferinţelor, evenimentelor, slujbelor, etc. ţinute în cadrul Asociaţiei, precum şi a altor materiale video din viaţa Bisericii Ortodoxe din Moldova.
Pentru început ne propunem să adunăm în această pagină toată arhiva video a Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi, din anul 2001 până în prezent.
Începând cu 16.10.2011 intenţionăm să transmitem periodic în direct (de sărbătorile Împărăteşti, începând cu ora 8. 30, Sf. Liturghie de la biserica «Întâmpinarea Domnului» a Universităţii de Stat din Moldova USM), totodată aceste înregistrări vor disponibile pe site la scurt timp după transmisiunea Live.
Utilizarea site-ului Tineretul Ortodox.Tv este GRATUITĂ. Pentru recomadări sau alte informaţii puteţi să ne contactaţi la adresa de email: tineretulortodox@gmail.com

duminică, 11 septembrie 2011

«Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca cineva sufletul său să-şi pună pentru prietenii săi.» (Ioan 15, 13)

”Părinte, oare puteţi să priviţi în acelaşi fel pătimirile neamului nostru, ca Sârb trăitor în sânul unui popor mult-încercat şi ca întâi-stătător al unei Biserici ce propovăduieşte răbdarea şi iertarea, chiar întoarcerea celuilalt obraz?…

Niciodată un Creştin nu trebuie să ajungă la conflictul între dragostea pentru poporul său şi hotărârea de a se ţine de porunca lui Dumnezeu, căci poruncile lui Dumnezeu au fost date tocmai spre binele tuturor popoarelor – deci şi spre binele nostru. Dar, dacă omul
îşi îndreaptă toată bunăvoinţa numai spre familia sa, spre neamul său şi nu îi mai rămâne nimic pentru celelalte popoare, este o mare
nenorocire şi pentru el, şi pentru neamul căruia aparţine. Cu adevărat, Creştinismul este credinţa dragostei.
În Sfânta Scriptură se zice că Dumnezeu este şi Adevărul, şi Dreptatea, dar şi Dragostea. Însuşi Domnul Hristos cere de la noi: «Iubiţi pre vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pre cei ce vă blesteamă pre voi, bine faceţi celor ce vă urăsc pre voi, şi vă rugaţi pentru cei ce vă supără, şi vă gonesc pre voi.

luni, 29 august 2011

Frica şi credinţa în creşterea copiilor

În relaţiile cu ceilalţi, de multe ori, în special în momente de tensiune sau de criză, ne lăsăm conduşi în deciziile noastre de fricile, temerile pe care le avem. Teama de a suferi, de a simţi durerea, teama de a fi abandonat, de a fi consideraţi lipsiţi de importanţă, temeri de care, de multe ori, nici nu suntem conştienţi, dar care ne ghidează şi ne determină reacţiile faţă de ceilalţi.

În zona relaţiei părinte-copil, fricile părintelui pot fi un puternic resort, şi asta în nici un caz spre binele relaţiei sau al copilului.

Părintele, în special cel care are multe temeri, îşi poate dori ca fiul/fiica sa să trăiască în viaţă doar experienţe plăcute, să evite toate pericolele, toate riscurile. Oricât de bine intenţionat este acest gând al părintelui, el se dovedeşte nu numai imposibil de împlinit, ci şi nefolositor pentru copil.

duminică, 28 august 2011

Dragostea (poezie despre dragoste)


Dragostea, iubite frate,
Dragostea-i întâi de toate,
Dragostea e Dumnezeu,
Dragostea e Fiul Său,
Dragostea e Duhul Sfânt,
Asta-i pacea pe pământ!
De-ai vorbi în limbi străine,
De-ai cânta destul de bine,
De-ai fi dascăl pentru alţii,
De-ai deţine toţi talanţii,
Dacă dragoste nu ai,
N-ai nici pace, n-ai nici rai.
De-ai fi meşter în vorbire,
De-ai cânta şi din Psaltire,
De-ai avea dar de ştiinţă
Şi puternică credinţă,
Dacă dragoste nu ai,
N-ai nici pace, n-ai nici rai.
De-ai avea chiar daruri multe,
De-ai fi şi un om de frunte,
De-ai fi chiar şi proroc,
De-ai muta munţii din loc,
De-ai fi preot pentru lume,
De-ai avea mare renume,
Dacă dragoste nu ai,
N-ai nici pace, n-ai nici rai.
De-ai face tot fapte bune,
De-ai veghea în rugăciune,
Pe bolnavi de-ai vindeca,
Pe orfani de-ai ajuta,
Dacă dragoste nu ai,
N-ai nici pace, n-ai nici rai.
De-ai fi doctor în ştiinţă,
De-ai munci cu stăruinţă,
De-ai fi mare învăţat
Şi de lume respectat,
Dacă dragoste nu ai,
N-ai nici pace, n-ai nici rai.
De-ai fi-n ţară domnitor,
De-ai conduce un popor,
De-ai fi meşter iscusit,
De-ai fi înţelept vestit,
Dacă dragoste nu ai,
N-ai nici pace, n-ai nici rai.
De-ai şti numărul de stele,
De-ai cunoaşte toate cele,
Lumea-ntreagă de-ai avea,
De-ai ajunge pân’ la stea,
Dacă dragoste nu ai,
N-ai nici pace, n-ai nici rai.
Dar bun credincios de-i fi,
Pe Hristos azi L-ai primi,
Şti-vei cât de mult folos
Să ai dragoste-n Hristos
Şi, silindu-te s-o ai,
Tu te vei simţi ca-n rai.
Să ştii tu, iubite frate,
Dragostea-i întâi de toate,
Dragostea e Dumnezeu,
Dragostea e Fiul Său,
Dragostea e Duhul Sfânt,
Asta-i pacea pe pământ!

joi, 11 august 2011

Acatistul Sf. Cuv. Stelian - Marian Moise



Acatistul Sfantului Stelian, ocrotitorul copiilor.

joi, 28 iulie 2011

Pr. Paisie Aghioritul - Ce este dragostea şi cum înţelegem să iubim?


Ce înțeles are dragostea astăzi când societatea modernă ne promovează numai sex, pornografie, perversiuni, adulter, poligamie, homosexualitate, viloență, sadism, pedofilie, lesbianism samd. Ce să mai înțeleagă bietul copil care astăzi se formează pentru viitor în această societate care l-a exclus pe Dumnezeu din toate locurile stăpânite de ea. Unde mai este rușinea, unde mai este sensibilitatea, unde mai este moralitatea? Părintele Paisie Aghioritul încearcă cu blândețea-i obișnuită să ne explice ce este dragostea și cum trebuie ea înțeleasă ca să ne fie bine și să trăim binecuvântați în lumea aceasta:
După mine dragostea este de trei feluri: dragostea trupească, care este plină de microbi spirituali, dragostea lumească, care este de suprafață, formală, ipocrită, fără profunzime și dragostea duhovnicească, care este cea adevărată, cea curată, cea scumpă. Aceasta-i dragostea cea fără de moarte care rămâne în vecii vecilor. 
Cum ne vom da seama dacă avem dragoste adevărată?

Ca să ne dăm seama, trebuie să ne cercetăm dacă îi iubim pe toți oamenii deopotrivă și dacă îi considerăm pe toți oamenii mai buni ca noi.
-Mi s-a răcit dragostea pentru Dumnezeu și pentru aproapele.
-Seamănă puțina dragoste care ți-a mai rămas, pentru ca ea să încolțească, să crească, să rodească și să seceri dragoste. Apoi dragostea înmulțită pe care o vei secera o semeni din nou și încet- încet, îți vei umple hambarul, încât nu vei avea unde s-o pui, căci, cu cât semeni mai multă dragoste, cu atât se înmulțește mai mult. Să spunem că un țăran are un săculeț de sămânță, pe care o seamănă. Apoi adună rodul și umple un săculeț mai mare. Semănând apoi sămânța din acest săculeț, va umple un sac întreg. Iar când adună multă sămânță și o seamănă, va umple un hambar. Pe când dacă păstrează sămânța în săculeț și nu o seamănă, sămânța va face viermi. Trebuie să arunce sămânța în pământ ca să încolțească, să crească și să facă rod.
Tot asfel se întâmplă și cu dragostea. 

marți, 26 iulie 2011

Un blog de promovare a culturii lucrului manual



Lucrul manual – este o frumoasă şi nobilă îndeletnicire a omului, veche de când lumea. Chiar şi Fecioara Maria a fost o foarte iscusită meşteriţă, fapt ce îi conferă lucrului manual o binecuvântare deosebită înaintea lui Dumnezeu, faţă de celelalte meserii. Iar în secolul nostru – secolul vitezei, al crizei spiritual-financiare şi al isteriei generale, credem că lucrul manual poate deveni, pe lângă o sursă de venit şi o terapie psihică şi spirituală. Vă invităm să încercaţi!

duminică, 3 iulie 2011

marți, 21 iunie 2011

Cu Ionela la o plimbare prin oraş (06.2011)


Cu Ionela la o plimbare prin oraş (06.2011)
După o plimbare prin parc, ne întorceam deja spre casă, când Ionela dintr-odată a exclamat: da-da-di, da-da-di!!! Ionela a rămas încântată de nişte tradanfiri parcă pictaţi în ulei. După ce i-am admirat de la distanţă, ne-am apropiat şi am făcut această fotografie.

La mănăstirea Călărăşeuca (05.2011)


La mănăstirea Călărăşeuca (05.2011). Fotografie făcută în biserica "Acoperământul Maicii Domnului" pe fonul la noul iconostas în stil bizantin.

sâmbătă, 19 februarie 2011

Pr. Pavel Florenski - Dragostea este imaginea imaginii lui Dumnezeu

Dragostea este alegere liberă: dintre multe persoane, eul, printr-un act de autodeterminare interioară, alege una şi cu ea, una dintre atâtea, stabileşte o relaţie ca şi cum ar fi unică, se ataşează sufleteşte de ea. Pe ea, care este obişnuită, eul vrea s-o vadă ca neobişnuită; pe ea, care este cenuşie, eul vrea s-o ia drept sărbătorească; pe ea, care este una de toate zilele, eul o vede ca pe o solemnitate. Ea se află în mulţime, însă eul o cheamă din piaţa publică şi o duce în camera împodobită a inimii sale. Şi îi desenează imaginea pe un câmp cizelat în aur. Şi este drept, deoarece această imagine nu este caricatura pe care oamenii o desenează în majoritatea cazurilor; nu este nici măcar un portret pictat de înţelepţi. Este imaginea imaginii lui Dumnezeu, este o icoană. Eul, încălcând „justeţea” legii identităţii, printr-un act metafizic de autodeterminare, prin întreaga sa fiinţă (nu prin raţiune) decide să vadă în persoana aleasă (una dintre multe altele) una excepţională, ieştită din comun, într-un cuvânt, în raport cu aleasa sa, îşi modofocă sinele astfel încât persoana respectivă devine pentru el tu. Repet că prietenia este exclusivă, aşa cum exclusivă este şi dragostea conjugală. „Poli” este semnul imperfecţiunii obiectului dragostei ca atare, simptomul nedesăvârşirii lui tu ca tu. Şi poligamia, şi polifilia, sunt false în idee şi inevitabil trebuie să se transforme în ceva persoanl, prima în monogamie, a doua în monofilie, sau să se descompună şi să putrezească, prima în raport cu pofta carnală, cealaltă în raport cu propriul interes, adică din semipersonale ele trebuie să devină concrete. „Nu se poate, spune Aristotel, nu se poate să le fii prieten multora, având în vedere prietenia perfectă, aşa cum nu se poate să fii în acelaşi timp îndrăgostit de mulţi. O asemenea prietenie pare o perfecţiune şi, ca atare, nu poate fi îndreptată decât spre un singur om.

Pavel Florenski, Stâlpul şi Temelia Adevărului, Scrisoarea a XII-a Gelozia pag. 295

marți, 8 februarie 2011

Apel către creştini: Salvaţi o comoară a Ortodoxiei !

Interviu cu părintele Gheorghe Cojocaru, parohul bisericii de lemn din s. Măcăreuca, raionul Drochia.

sâmbătă, 5 februarie 2011

Ionela la un anişor

joi, 3 februarie 2011

Pastorală-testament pentru români: "Aveti grija de copiii vostri. Fiţi veghetori, ca nu cumva copiii voştri buni să încapă pe mâna celor ce-i strică, sau să aibă la îndemână ceva ce le poate întina fiinţa"

Până atunci îi rog fierbinte pe părinţi să aibă grijă de copiii lor. Ştiu că avem multe familii adevărate, cu părinţi iubitori şi copii cuminţi. Dar tocmai de aceea vă rog şi vă îndemn, părinţilor, să fiţi veghetori, ca nu cumva copiii voştri buni să încapă pe mâna celor ce-i strică, sau să aibă la îndemână ceva ce le poate întina fiinţa. Nu-i lăsaţi doar pe seama şcolii, căci într’o şcoală pot exista programe perverse sau o directoare care, în schimbul câtorva cadouri ieftine, le permite traficanţilor să-şi etaleze scârboasele mărfuri în văzul copiilor. Ajutaţi-vă odraslele să înveţe cu drag şi să se poarte frumos! Cutremuraţi-vă de familiile destrămate şi de copiii lor rămaşi pe drumuri, bântuiţi de mizerie şi de vicii precoce. Oferiţi-le pruncilor voştri mai puţin televizor şi mai multă lectură: din cărţile frumoase şi, pe cât se poate, pagini alese din Sfintele Scripturi. Eu cunosc un copil care a citit Biblia, în întregime, la vârsta de zece ani; nu e important ce şi cât a înţeles, ci faptul în sine că a citit-o şi n’a uitat-o. Faceţi din Fiul Mariei un prieten al copiilor voştri; şi fiţi siguri că Pruncul Iisus vă va surâde din iesle, iar Copilul Iisus va merge spre Nazaret ţinându-vă de mână.

- din Pastorala de Craciun (2010) a Mitropolitului Bartolomeu Anania

marți, 1 februarie 2011

Mitropolitul Bartolomeu Anania : Dragii mei, de-a lungul vieţii mele am avut o singură rugăciune

Dragii mei, de-a lungul vieţii mele am avut o singură rugăciune. Viaţa mea a fost, cel puţin în primele trei sferturi, foarte zbuciumată şi nu o dată, nu de două ori, nu de trei ori, m-am simţit în imediata vecinătate a morţii, datorită suferinţelor şi primejdiilor prin care am trecut. Nu am chemat niciodată moartea, dar nici nu m-am temut de ea. Am avut o singură rugăciune către Dumnezeu: „Doamne, dacă Tu crezi că mai poţi face ceva cu mine şi dacă Tu crezi că eu mai sunt de trebuinţă pentru Biserica mea, pentru neamul meu şi pentru semenii mei, atunci Tu ai să mă salvezi, ai să mă laşi în viaţă şi nu mă vei lăsa să fiu ucis, nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de schingiuiri, nici de gloanţele oamenilor şi nici de dinţii lupilor. Dacă vei socoti că n-o să mai fiu bun de nimic şi nu-Ţi mai trebuiesc Ţie, o să mă chemi la Tine şi voi vedea ce vei face cu mine. Dar dacă Tu socoteşti că voi mai fi de folos, mă vei lăsa în viaţă, pentru că eu ştiu că religia creştină este eminamente pragmatică”.

Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte. Nu este un merit să trăieşti mult, cel mult dacă ai ambiţia să te înscrii cumva în seria recordurilor.

luni, 24 ianuarie 2011

DRAGOSTEA CARE NE SMINTESTE

Odata a trebuit sa ma duc la gara sa întîmpin un pachet de carti de la Bucuresti. Pentru ca încurcasem autobuzele, am ajuns cu o ora mai devreme. Am hotarît sa nu ma mai plimb aiurea încolo si încoace si m-am asezat pe o banca. Era foarte frig si eu m-am folosit de prilej pentru a ma ascunde sub gluga de privirile trecatorilor care, atunci cînd vad un popa, fluiera, rîd sau vor sa-i dea un leu. Asta nu pentru ca as fi un timid, dar uneori si aceste lucruri pot deveni obositoare.
De banca s-a apropiat un barbat care, înainte de a vorbi, m-a trezit cu norul de miros de vin pe care îl raspîndea. “Parinte, pot sa stau si eu?” (vorbea în rusa). “Stai”, i-am zis. S-a asezat cu greu (se sprijinea într-un bat), pe urma a adaugat: “Pot sa te întreb ceva?”
M-am pregatit sa aud refrenul clasic despre cum i-a ars casa si a ramas cu cinci copii fara mama, ca vine din spital si are nevoie de cîtiva lei ca sa ajunga acasa. M-am si gîndit ca am numai doi lei ca sa ajung acasa si ca daca-i dau unul trebuie pe urma sa împrumut de la cineva. Cu alte cuvinte, ma aflam într-o situatie penibila.
“Parinte, ce sa fac ca sa ma mîntuiesc?”, au fost primele lui cuvinte. Aceasta întrebare a fost pentru mine ca o palma trasa nu de om, ci de Dumnezeu. Eu stiam ca asa încep discutiile numai în Pateric, iar în gara la Chisinau discutiile sînt de alta natura.
Zic: “Iarta pe toti, din tot sufletul”. “Eu îi iert”, zice. “Si nu vorbi despre nimeni de rau”. S-a gîndit putin, pe urma a zis: “Eu nu vorbesc pe nimeni de rau”. “Daca faci acestea, poti sa te mîntuiesti” - i-am zis, desi pe moment m-am gîndit ca nu-si da seama ce vorbeste. Apoi am adaugat: “Si sa crezi în Dumnezeu”. “Cred”, a zis.

”Despre prietenie” – Pr. Serafim de la Mănăstirea Oașa

Am găsit ceva extraordinar despre prietenie. Şi cum sunteţi la vârsta tinereţii, poate ar fi frumos să vedem ce zic Sfinţii Părinţi, bătrânii, despre prietenie, ce înseamnă o prietenie, cum se menţine o prietenie, şi m-am gândit să vă pun la inimă câteva cuvinte care m-au impresionat. Vedeţi, lucruri spuse în secolul al IV-lea, şi totuşi cât sunt de actuale şi veşnice în acelaşi timp. Există tot felul de prietenii, de legături între oameni: tovărăşii, prietenii de diferite interese, de afinităţi, de interese sportive sau de serviciu, iar oamenii se plac unii pe alţii, ies împreună, se distrează împreună, se bucură împreună, se întristează, îşi spun păsurile unii altora, dar, din păcate, puţine dintre aceste prietenii rămân prietenii de durată. Vedeţi, în lume apar tot felul de ispite, de încercări, cine nu-i cu Dumnezeu, cine-i numai pe criteriul veacului acestuia, de obicei e înşelat şi trădează prietenia, ori descoperă anumite taine ale prietenului lui şi atunci prietenul se îndepărtează de el cu tristeţe, ori se supără peste măsură de la tot felul de cuvinte, din nimicuri. Părinţii spun că există totuşi o prietenie, un fel de dragoste între oameni, care durează şi în veacul acesta trecător, dar mai ales în veşnicie. Părintele Teofil, tot îl pomeneşte părintele Iustin şi nouă ne e drag că e bătrânul nostru, şi ne-a încălzit sub aripile lui, la fel cum îşi încălzeşte cloşca puii, vorbea despre această prietenie în veşnicie. El spunea “nu-mi fac prieteni numai pentru veacul asta, mi-i fac pentru veşnicie”. Un lucru extraordinar! Vedeţi, credinţa noastră învinge moartea.
Era Părintele Iosif, un bătrân la care au mers cei doi părinţi, Ioan Casian si Gherman, care erau prieteni buni, au mers din Dobrogea până în pustia Egiptului şi au luat la rând cei mai înduhovniciţi părinţi care erau în zonă şi au convorbiri cu 24 de Părinţi.