marți, 30 octombrie 2012

Seri duhovnicești la Biserica „Întâmpinarea Domnului” din incinta Universității de Stat din Moldova


În fiecare miercuri la Biserica „Întâmpinarea Domnului” din incinta USM (str. M. Kogălniceanu, 67) au loc următoarele întruniri:
ora 18.00 – slujba Acatistului Sfântului Duh, pentru luminarea minţii şi reuşită la învăţătură;
ora 19.00 – Seri duhovnicești: discuţii cu tinerii la diverse teme actuale.
În ziua de miercuri, 31 octombrie, ora 19.00, la întâlnirea cu tinerii este așteptat profesorul universitar Gheorghe Avornic, decanul Facultății de Drept a USM, membru al Comisiei sinodale pentru probleme morale și sociale.
În cadrul serii duhovnicești va fi discutată tema:
“Tânărul creștin: între legile civile și divine”.
Discuţia va fi axată pe subiecte ce vizează: bazele statului și dreptului în Republica Moldova, morala creștină raportată la legislația în vigoare, legea omeniei, precum și pericolul unor legi contrare duhului și trăirii creștine.
Sunt invitaţi toţi doritorii!

duminică, 21 octombrie 2012

Matușca* și broboada


În octombrie, soțul meu a fost hirotonit preot. Am devenit soția unui preot – matușcă, preoteasă. Acele zile nu au fost deloc plăcute pentru mine. Da, erau pline de emoții pozitive, dar nu fericite. Îmi amintesc când am venit pentru prima dată să sărut Sfânta Cruce din mâna părintelui meu, plângeam. Am simțit că mi-am pierdut soțul. Două luni mai târziu, sentimentul acesta neplăcut a trecut. Totul s-a așezat la locurile lor. Am redevenit doar o soție, și el doar soțul meu plin de dragoste. Sunt încă aceeași persoană: studiez, vorbesc, visez, iubesc, mă supăr... Nu mă simțeam o matușcă specială. Nu am primit o Binecuvântare deosebită, nu m-am scufundat mai serios în rugăciune, nu am devenit blândă și smerită. Dumnezeu nu mi-a turnat kilograme de răbdare și credință. Cu multă insistență prietenele mă intrebau: "Este greu să fii matușcă"?, "Aceasta este o chemare..." - și, în același spirit. La început mă pierdeam, întrebându-mă de fiecare dată: "Ce sa întâmplat cu mine?", Dar nu am putut găsi un răspuns. Răspunsul nu venea nicidecum. Poate că eu sunt o matușcă și o creștină incorectă dacă nu mă simt mai privilegiată, pentru că soțul meu este un preot, iar el și eu "un singur trup." Dar eu chiar nu simt această poziție! Trăiesc o viață obișnuită, iar la întrebarea "Cum e să fii matușcă", chiar nu am răspuns! Nu știu!

marți, 16 octombrie 2012

Dragostea nu poate fi instituţionalizată

De vorbă cu Leonard Vancu, coordonatorul proiectului „Pro-Vita” din cadrul Fundaţiei „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, Constanţa.
Ce deosebeşte o societate tradiţională, creştină de lumea zilelor noastre? Înainte, oamenii trăiau şi se simţeau ca într-o mare familie. Fiecăruia îi păsa de toţi ceilalţi, iar necazurile sau bolile fiecăruia erau împărtăşite de întreaga comunitate. Chiar şi căderile unora, păcatele mai grele, se răsfrângeau cumva în conştiinţa întregii colectivităţi în aşa fel încât nu puteai spune: fac ce vreau, pe voi nu vă priveşte.
Astăzi, dimpotrivă. Până şi milostenia este instituţionalizată. Fiecare face ce vede la televizor şi nimeni nu-i zice nimic, nu se amestecă, căci, chipurile, e treaba lui. Încât, plecând de la această stare de spirit s-a ajuns ca să fie bătuţi până la a fi omorâţi oameni pe stradă, şi nimeni nu intervine.