Mi-s ochii trişti şi fruntea obosită
De-atâta priveghere
şi-aşteptare,
Mi-e inima bolnavă, istovită,
De grea şi îndelungă alergare.
Şi plânge ca o pasăre rănită.
Când ochii mi-i închid şi cat
în mine
Puteri să sui Golgota până sus,
O voce, un ecou din adâncime
Îmi spune blând: Viaţa e Iisus,
Mărgăritarul preţios e-n tine.
Privesc la dimineaţa minunată
A Învierii Tale din mormânt,
Ca Magdalena, ca şi altădată,
Îngenunchez înaintea Ta plângând
Şi-s fericit şi plâng cu Tine-n gând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu