Dragostea şi căsătoria

Se vorbeste tot mai des despre cupluri si nu despre familie. Legaturile intamplatoare si "casatoriile de proba" sunt la ordinea zilei. Te va soca afirmatia mea, dar totusi a fac: aceste realitati sunt semnele vadite ale unei societati intrate in descompunere.

Mie dati-mi voie sa fiu idealist: vad ziua fericita in care cu fiinta draga, curata si nepangarita, te vei prezenta in fata sfantului altar pentru a va uni pe vesnicie. Vei fi multumit ca prin curatia si forta ta barbateasca ti-ai facut iubita fericita si te-ai facut fericit pe tine insuti. De acum incolo va fi o calatorie in doi. Ceea ce se castiga cu truda este durabil. Fericirea voastra va fi tot mai profunda, tot mai sfanta, pana cand intr-o zi se va contopi in marea nesfarsita a iubirii lui Dumnezeu.

Sigur ca aceasta mare decizie din viata ta, de a te casatori cu o persoana anume, trebuie precedata de rugaciune. Este foarte important sa-ti alegi partenerul de casatorie cu multa atentie. Dumnezeu te-a inzestrat cu capacitatea de a judeca si El asteapta s-o folosesti atunci cand esti confruntat cu decizii importante. Iar decizia de a te casatori este poate cea mai importanta din viata ta.

Si, mergand pe firul celor spuse mai inainte, subliniez cu tarie ca singurul cadru in care poate fi exersata unirea sexuala, pentru a duce la un scop bun, este casatoria. Unirea conjugala corecta se face cu binecuvantarea lui Dumnezeu si este monogama si heterosexuala. (John Breck, op.cit, p.87)

Se face cu binecuvantarea lui Dumnezeu prin Sfanta Taina a Cununiei sau a Nuntii. Taina Nuntii este un act sfant, de origine dumnezeiasca in care, prin preot, se impartaseste harul Sfantului Duh unui baiat si unei fete ce se unesc liber in casatorie, care sfinteste si inalta legatura naturala a casatoriei lor la demnitatea reprezentarii unirii duhovnicesti dintre Hristos si Biserica. (Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa 3, Bucuresti, 1978, p. 176)

Sfantul Andrei Criteanul, subliniind dinamica creatoare si transfiguratoare a unirii conjugale, spune ca "nunta cinstita este si patul neintinat, ca Hristos le-a binecuvantat, ospatandu-Se trupeste, si in Cana Galileii la nunta apa in vin prefacand". (Triod, Bucuresti, 1986,p.376)

Casatoria este monogama. Domnul Hristos atunci cand a spus "ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta" (Matei 19, 6), se referea la cele scrise in cartea Facerii: "Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie" (Facere I, 27). "De aceea va Iasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup) (Facere 2, 24). Invatatura crestina nu ingaduie ca un barbat sa aiba mai multe femei si nici ca o femeie sa aiba mai multi barbati.

Casatoria crestina este si heterosexuala. Un barbat se poate casatori numai cu o femeie si o femeie numai cu un barbat. Homosexualitatea si lesbianismul nu sunt ingaduite. Cu toate ca intelege neputinta omeneasca, Biserica doreste ca tot omul sa intre in normal. Vechiul Testament era foarte aspru cu practicile homosexuale. Citim, de exemplu, in cartile lui Moise: "Sa nu te culci cu barbat, ca si cu femeie; aceasta este spurcaciune... De se va cuica cineva cu barbat ca si cu femeie, amandoi au facut nelegiuire si sa se omoare" (Levitic 18., 22; 20, 13). Religia crestina este mai intelegatoare, fiind religia iubirii, si totusi dezaproba acest mod de a face dragoste: "Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, scrie Sfantul Pavel despre homosexualii din Roma, caci si femeile lor au schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii; Asemenea si barbatii, Iasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altil, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand in ei rasplata cuvenita ratacirii lor" (Romani I, 26-27). Acest gen de relatii sunt pacate pentru ca denatureaza functiunea fireasca a organelor trupesti si nu au valoare procreativa. Din nefericire, s-a ajuns in unele tari "civilizate" sa se oficieze casatoria a doi barbati sau a doua femei.

Casatoria crestina are sublimitate unica. Unirea lui Dumnezeu cu oamenii la a doua venire a lui Hristos este asemanata cu o petrecere de nunta. Sfantul Ioan Evanghelistul, printre alte viziuni, a avut-o si pe aceasta: "Si am vazut cer nou, si pamant nou. Caci cerul cel dintai si pamantul cel dintai au trecut; si marea nu mai este. Si am vazut cetatea sfanta, noul Ierusalim, pogorandu-se din cer de la Dumnezeu, gatita ca o mireasa, impodobita pentru mirele ei" (Apocalipsa, 21,1-2). La Cana Galileii Domnul Hristos, in casa primului cuplu "crestin" a prezidat sarbatoarea prefacand apa in vin. Bucuria Tainei Nuntii izvoraste din inima bucuriei dumnezeiesti. (Paul Evdochimov, Taina Iubirii, Bucuresti, 1994, p. 168)

Fragment din: Dragoste, libertate si sex responsabil. Autor: IPS Andrei Andreicut