În sufletul
fiecăruia, chiar şi al celui mai mare păcătos, există o sămânţă de bine, răul
însuşi fiind, uneori, o consecinţă a denaturării acelui bine aflat în germen.
În sufletul fiecăruia, chiar şi al celui mai mare păcătos, există o sămânţă de bine, răul însuşi fiind, uneori, o consecinţă a denaturării acelui bine aflat în germen. Iubirea este înţelegătoare şi compătimitoare. Iubirii îi place să găsească oriunde şi oricând binele, crede în el, îl caută peste tot. Este un dar de la Dumnezeu care ne îndeamnă să ne purtăm cu blândeţe faţă de lipsurile altora, rămânând mereu exigenţi şi severi faţă de noi înşine. Nu este o formă de laşitate, ci acea iubire cerească, superioară, care, în loc să se cufunde în beznă, caută faţa luminoasă a omului. Iubirea îi iartă şi pe cei cu inima împietrită, le găseşte scuze celor ce îi osândesc pe alţii.
Iată ce poate face iubirea! Dragostea creştină
nu insistă asupra neîmplinirilor altuia, ci caută să le acopere. Fiecare avem
lipsuri, fiecare putem deveni dezagreabili pentru unii dintre semenii noştri,
prin anumite particularităţi ale noastre, fiecare ne putem întâlni în viaţă cu
asemenea situaţii.
Viaţa ar deveni insuportabilă, dacă am sta să luăm în seamă
orice răbufnire de nemulţumire şi orice criză de irascibilitate, dacă am cere
explicaţii şi scuze pentru orice ofensă. Până şi relaţiile noastre de familie
ar deveni imposibile. Iubirea acoperă păcatele, căutându-le şi găsindu-le
scuze.În sufletul fiecăruia, chiar şi al celui mai mare păcătos, există o sămânţă de bine, răul însuşi fiind, uneori, o consecinţă a denaturării acelui bine aflat în germen. Iubirea este înţelegătoare şi compătimitoare. Iubirii îi place să găsească oriunde şi oricând binele, crede în el, îl caută peste tot. Este un dar de la Dumnezeu care ne îndeamnă să ne purtăm cu blândeţe faţă de lipsurile altora, rămânând mereu exigenţi şi severi faţă de noi înşine. Nu este o formă de laşitate, ci acea iubire cerească, superioară, care, în loc să se cufunde în beznă, caută faţa luminoasă a omului. Iubirea îi iartă şi pe cei cu inima împietrită, le găseşte scuze celor ce îi osândesc pe alţii.
Să nu uităm că iubirea adevărată, care
rămâne mereu neclintită, nu vine de la noi, ci de la El. Cu cât vom trăi mai
aproape de izvor, cu atât mai mult şi mai statornic vom putea sorbi din apele
lui.
(Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte
de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 95)
www.doxologia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu