Cele două
atribute esențiale ale dragostei care durează este respectul pentru celălalt și
sacrificiul personal.
Care este secretul unei căsnicii îndelungate? În
mod sigur nu e faptul că cei doi sunt caractere asemănătoare, pentru că ne
completăm reciproc neajunsurile fiecăruia pe măsură ce ne lovim de greutățile
vieții.
Cuviosul Paisie folosește un exemplu banal: O mașină are nevoie de pedala de accelerație pentru a se pune în mișcare, dar are nevoie și de pedala de frână pentru a se opri. Prin intermediul a ceea ce ne deosebește găsim tot timpul armonia în familie.
Cuviosul Paisie ne îndeamnă să ne gândim ce s-ar întâmpla dacă amandoi soții ar fi de același caracter: Spre exemplu, dacă amandoi ați fi temperamentali, apoi într-un scandal, ați dărâma casa! Compabilitatea noastră în ceea ce ne deosebește este pacea Domnului.
Cuviosul Paisie folosește un exemplu banal: O mașină are nevoie de pedala de accelerație pentru a se pune în mișcare, dar are nevoie și de pedala de frână pentru a se opri. Prin intermediul a ceea ce ne deosebește găsim tot timpul armonia în familie.
Cuviosul Paisie ne îndeamnă să ne gândim ce s-ar întâmpla dacă amandoi soții ar fi de același caracter: Spre exemplu, dacă amandoi ați fi temperamentali, apoi într-un scandal, ați dărâma casa! Compabilitatea noastră în ceea ce ne deosebește este pacea Domnului.
Ceea ce este
necesar și de nelipsit într-o căsnicie fericită este respectarea unicității
celuilalt. Respectul față de celalalt partener duce la dragostea adevărată. Cuviosul
Paisie spune așa: Cuplurile ar
trebui să aibă o dragoste pură unul pentru celălalt. Pentru a trăi în pace și
înțelegere, cuplurile ar trebui, chiar de la bun început, să pună dragostea pe
care o au unul pentru celălalt ca fundament al vieții lor, o dragoste
adevărată, care se găsește în noblețea duhovnicească, în dorința de sacrificiu
pentru celălalt, și nu o dragoste falsă, pătimașă și trecătoare. Dacă există
dragoste, există și sacrificiu, cele două fiind totdeauna împreună. Și atunci
când ne lăsăm partenerul să ne intre în inimă, de fapt îl lăsăm pe Hristos să
vină și să ne umple inima de o bucurie negrăită.
De prea multe ori ne gândim la dragoste doar ca
la o plăcere pătimașă, sau ca la o aventură sexuală. O asemenea dragoste
trupească nu este rea în sine, în cadrul unei căsătorii, dar ea nu face decât
să unească pe cei doi doar în exterior. Când această atracție exterioară
dispare odată cu vârsta, atunci acest fel de dragoste devine motiv de separare
și de multă suferință. Cuviosul Paisie ne îndeamnă: Atunci când există dragoste duhovnicească adevărată într-un cuplu, și
un partener își pierde atributele sexuale ale lui/ei, atunci nu numai că lucrul
acesta nu îi va îndepărta unul de celălalt, ci îi va apropia cu atât mai mult.
Cuviosul Paisie povestea o istorioară despre un
doctor greco-american care a avut o întâlnire neașteptată cu lumina necreată a
lui Dumnezeu. Părintele a căutat să găsească în ce condiții s-a produs această
întâlnire: M-am minunat când
mi-am dat seama că acest om s-a învrednicit să vadă lumina necreată a lui
Dumnezeu și l-am rugat să imi povestească ce s-a întâmplat înainte de această
vedere minunată: „Părinte, zise el, sunt căsătorit și am trei copii. Am avut o
familie fericită la început, dar mai apoi, după o vreme, soția mea nu a mai
vrut să stea acasă cu copii; vroia ca noi să ieșim în oraș cu prietenii noștri.
M-am conformat cu dorința ei o perioadă. După un timp, mi-a spus că vrea să
iasă cu prietenii ei în oraș singură, fără mine. Am fost de acord și cu asta,
și am rămas acasă cu copii. Mai apoi nu a mai vrut sa meargă în vacanță cu noi,
și cerea bani de la mine ca să meargă ea singură în concediu. În final, mi-a
cerut un apartament, în care să locuiască singură. Și asta am făcut pentru ea;
dar își aducea prietenii mai tot timpul pe la ea. În tot acest timp, am
încercat să o ajut prin diferite mijloace, cum ar fi să-mi arăt dragostea și
purtarea de grijă pentru ea, să o sfătuiesc și să o ajut în momentele dificile
din viața ei; am încercat chiar să o fac să se gândească la copii care îi simt
lipsa, dar ea a rămas indiferentă. La final, a luat o sumă mare de bani de la
mine și a dispărut fără urmă. Am căutat-o zile întregi, dar fără nici un
rezultat. Nu mai știam nimic de ea. Într-o zi, am aflat că s-a întors în
Grecia, și locuia într-o casă rău famată. Nu vă pot descrie cât de supărat eram
pentru felul în care ajunsese. În durerea mea cumplită, m-am pus în genunchi la
rugăciune: Dumnezeul meu, am zis, ajută-mă, te rog, să o găsesc și ajută-mă să
fac tot ceea ce îmi stă în putință ca să nu-și piardă sufletul. Nu pot suporta
gândul ca ea să trăiască în această stare decăzută. În acel moment camera a
fost inundată de o lumină foarte strălucitoare și inima mi s-a umplut de pace.
Fratele meu, i-am zis eu (Cuviosul Paisie), Dumnezeu ți-a văzut răbdarea,
puterea de iertare și dragostea pe care i-ai arătat-o soției tale, și ți-a
trimis mângâiere în acest fel.”
Cele două atribute esențiale ale dragostei care
durează este respectul pentru celălalt și sacrificiul personal. În acest fel ne
iubește Dumnezeu; ne arată cum să ne iubim unul pe celălalt. Pacea și armonia
în familie vin doar din această dragoste pură și adevărată care trece dincolo
de aspectele lumești ale unei relații sexuale. Prin intermediul unei iubiri
pure și sincere Îl vom vedea pe Dumnezeu.
www.doxologia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu